Iris germanica

Descriere

Iris germanica (iris, stanjenel) este o plantă perenă rizomatoasă, pe cât de frumoasă, pe atât de uşor de cultivat, foarte des întâlnită în amenajări şi în curţile oamenilor.

Irisul face parte din familia Iridaceae şi mai poartă, pe alocuri, şi denumirea de Iris barbata (Iris cu barbă), fiind caracterizat, la nivelul solului, de rizomi mari, cărnoşi şi viguroşi.

Frunzele sunt în forma de sabie, lungi, puţin arcuite, persistente, dispuse în formă de evantai.

Tulpinile florale sunt cu înălţimi diferite, putând ajunge la 50-60 cm, dar şi la 90-100 cm şi se termină cu câteva flori dispuse în racem, care se deschid de jos în sus.

Florile, disponibile într-o paletî foarte variată de culori şi combinaţii de culori, sunt plăcut şi discret parfumate, cu tepalele exterioare răsfrânte în afară şi prevăzute cu perişori fini, pe linia mediană interioară, albi, galben strălucitori sau portocalii, dar şi albaştri (de aici şi denumirea de irişi cu barbă).

Iris germanica înfloreşte, de obicei, începând cu aprilie-mai şi unele specii au şi un al doilea val de înflorire, în perioada a doua a toamnei, în funcţie de temperaturile din perioada respectivă.

Irisul, în general, poate creşte în condiţiile cele mai diferite (exceptând zonele cu umiditate ridicată în sol) şi este puţin exigent, având o rezistenţă bună la frig.

Iris germanica preferă expoziţiile la soare, iar înmulţirea are loc foarte uşor, prin separarea rizomilor de planta mamă (operaţiune recomandată, de altfel, periodic, la 3-5 ani, o dată cu îmbătrânirea tufei şi când centrul rămâne golaş de frunze, semn că rizomii-mamă sunt îmbătrâniţi).

Foarte populari, irişii sunt utilizaţi în decorarea alpinăriilor ca indivizi în grup sau solitari, în amenajări peisagistice, alături de alte plante, în borduri, în containere sau ca flori tăiate.

Planta se vinde la rădăcina nudă.